Cătălin Crețu

Îmi amintesc de cântecele copilăriei, alcătuite din câteva sunete: Melc-melc codobelc, Podul de piatră, Buburuză-ruză, Alunelu, Frate Ion. Le cântam cu plăcere alături de alți copii. Am început să învăț notele muzicale, sunetele s-au transformat în bobițe pe portativ, cântecele simple au devenit lucrări pe care le interpretam la pian. Mai târziu am descoperit orga, clavecinul, sintetizatorul, apoi toate instrumentele orchestrei.

După ce am înțeles că muzica e alcătuită din structuri, până la compoziție a mai fost un pas, compozitorul e de fapt un zidar care construiește case din sunete-cărămizi. 

Aventura a continuat și am început să organizez lucrările pe baza unor relații între numere și litere, am adăugat apoi fotografii, imagini în mișcare și film, integrate cu ajutorul computerului. M-am transformat treptat în artist multimedia, dar mă întorc mereu în laboratorul meu, cu plăcere, la jocul sonor de început, la pian, și-l descopăr mereu proaspăt și prietenos.

Un fluture pe lampă, pentru pian (preparat) Piticot

Babar e în vizită la Muzeul de Artă Contemporană împreună cu soția lui, Céleste. Stau amândoi, impresionați, în fața tabloului intitulat "Un fluture pe lampă", al Marelui Pictor. În încăpere se află un pian vechi, locuit de 4 generații ale familiei Piticot: 

- străbunicul și străbunica, acoperind corzile grave ale pianului, la parter

- cei 2 copii – căsătoriți și deveniți între timp bunici (4 locatari), ocupă 2 octave superioare

- 2 familii ale descendenților stau împreună la etajul următor

- cei 4 copii se joacă împreună la mansardă

Cei doi vizitatori își imaginează auditiv sonoritatea tabloului. Pianistul ne va reda frânturi din imaginația lor.